“Cum imi motivez eu oamenii…” de Virgilio Degiovanni

Virgilio Degiovanni, editor al revistei Millionaire:

"In privinta resurselor umane nu cred ca sunt prea utile metodele standard de motivare: eticheta de cel mai bun angajat, zambetul, bataia pe umar, un mic stimulent financiar. Intr-o firma nu suntem ca la scoala (si cu atat mai putin la gradinita). In fond nu cu etichete se alcatuieste o echipa ultramotivata, gata sa petreaca nopti albe la birou, mai degraba decat sa se duca acasa.

In firma mea am ales o alta metoda: in loc sa adopt o atitudine de falsa incurajare a oamenilor, ii stimulez sa isi ia activitatea cat mai in serios. Cum? Ii las liberi. Liberi de a face. Sau de a nu face. Fiecare persoana care se angajeaza in firma mea primeste, bineinteles, o sarcina initiala. Dar in scurt timp intelege ca, daca vrea sa faca si altceva, poate sa faca. Nimeni nu-i va spune vreodata sa se infraneze, sa stea la locul lui. Si mereu e ceva de facut, data fiind continua expansiune a grupului in noi sectoare de activitate.

Chiar si cel care nu tine neaparat sa isi largeasca responsabilitatile este stimulat sa dea ce-i mai bun in el. Nu cu cuvinte – “Hai, incearca, vei vedea ca o sa te descurci!” – care nu numai ca nu folosesc la nimic, dar mai par si stupide, ci cu obiective noi – “Incearca sa faci asta” “Cum trebuie sa fac?” “Cum vrei, tu decizi!”

Acest scurt dialog reflecta in esenta toata filosofia mea in materie de resurse umane: sa oferi o sansa. Exista intotdeauna cineva care are nevoie de ea. Aceasta sansa trezeste in fiecare persoana care are un temperament de luptator vointa de a invinge. Acea vointa care a separat dintotdeauna invingatorii de invinsi, succesele de insuccese, marile firme de cele mediocre. Aceasta vointa, daca este lasata libera sa se exprime, poate face ca o persoana, chiar daca e vorba de ultima sosita, sa intre in competitie cu ea insasi, si nu cu colegii.”