Concedierea disciplinara: se mai emite preaviz?

Intrebare: 1. In cazul unei cercetari disciplinare, se poate emite decizia in aceeasi zi in care are loc cercetarea disciplinara si se intocmeste procesul verbal al cercetarii? Decizia ar trebui sa fie, in cazul de fata, desfacerea contractului de munca.

2. Desfacerea contractului de munca presupune preaviz, sau poate opera din momentul emiterii deciziei?

Sub aspectul conditiilor de fond, concedierea disciplinara poate interveni, conform art. 61 alin. 1) lit. (a) din Codul muncii atunci cand salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii sau de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern.

Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Cum legea nu defineste abaterea grava si nici nu enumera faptele care constituie abateri disciplinare grave se recomanda ca regulamentul intern sa cuprinda o enumerare cu titlu de exemplu a acestora.

Conform prevederilor art. 268 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Cele doua termene sunt termene de prescriptie. Primul termen curge de la data la care reprezentantul angajatorului abilitat sa aplice sanctiunea, a luat cunostinta despre savarsirea faptei.

Decizia de concediere se intocmeste in forma scrisa si cuprinde in mod obligatoriu potrivit dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Codul muncii:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Efectul deciziei prin care salariatul este sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca este tocmai incetarea acestui contract. Drept urmare, se intocmeste o singura decizie prin care salariatul este sanctionat disciplinar.

Angajatorul are posibilitatea ca, pe perioada cat dureaza cercetarea mentionata, sa suspende contractul celui in cauza, in temeiul dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, potrivit carora: „Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii:

a) pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii; (...).”.

Decizia ii apartine exclusiv, dar aceasta nu trebuie sa constituie un abuz de drept. Suspendarea contractului este necesar sa se bazeze pe criterii obiective, sa fie dispusa cu buna-credinta si sa asigure o cercetare prealabila corecta a abaterii disciplinare.

De exemplu, angajatorul este indreptatit sa suspende contractul de munca al salariatului cercetat disciplinar daca pozitia acestuia in cadrul unitatii poate periclita desfasurarea normala a activitatii.

In concluzie, angajatorul poate emite decizia de incetare a contractului individual de munca in chiar ziua cercetarii disciplinare, (termenul de 30 de zile este termen de prescriptie) daca in urma acesteia se constata vinovatia salariatului, salariatul putand contesta decizia angajatorului in termen de 30 de zile la tribunalul de la domiciliul acestuia. Daca in urma procesului se constata nevinovatia salariatului angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat (art. 269 Codul muncii).

Pentru concedierea disciplinara a salariatului nu se acorda perioada de preaviz.